Viața sănătoasă e un stil – Capitolul 3

CAPITOLUL 3

Activitatea fizică
3.1. Recomandările actuale ale OMS referitor la activitatea fizică sunt de 150 minute pe săptămână de activitate fizică moderată, adică 30 minute zilnic timp de 5 zile, la care se adaugă 2 zile de exerciţii de tonifiere, tot câte 30 minute . Recomandările sunt vizualizate în piramida activităţii fizice [14]. Mobilizarea grăsimii viscerale se face la un nivel de 300 min / săptămână, adică 5 ore de nivel moderat sau 150 min de exerciţii fizice intense. [Anexa 6]

3.2. Activitate fizică sau sport?
Dar ce înseamnă activitatea fizică, pentru că e nevoie să facem diferenţa între sport, sport de performanţă și activitate fizică? Este importantă inserarea treptat în cultura populaţională a practicării activităţii fizice, care trebuie să devină ceva de rutină, zilnic, ușor de practicat. Studiile arată că persoanele supraponderale care practică activitate fizică au risc cardiovascular mai mic decât cele normoponderale sedentare[8]. Activitate fizică înseamnă plimbare, în parc sau chiar în mall, grădinărit, orice fel de activitate sportivă practicată cu intensitate moderată, de exemplu înot, aqua gym sau aerobic. Sportul implică o frecvenţă și intensitate mai mare a antrenamentelor și este practicat de sportivi. Încurajarea activităţilor sportive în copilărie crează o mentalitate sănătoasă.
3.3 Bariere imaginare / reale în practicarea activității fizice
Ce vor spune pacienţii : “Nu am timp“, “Nu știu să înot, nu știu să alerg, nu știu să fac sport“, “E scump să faci sport“.

Când e vorba de timp…. dacă reușim să transmitem pacienţilor legătura dintre importanţa a 30 minute de activitate fizică și starea de sănătate, se vor găsi 30 minute în viaţa fiecărui om pentru mișcare chiar și din reprize mai scurte. Mișcarea se poate practica și acasă, prin exerciţii, cine are posibilitate și 24 spaţiu acasă poate achiziţiona o bandă de antrenament și poate privi la TV în timp ce merge pe bandă. Când e vreme frumoasă, plimbarea în parc este o sursă de energie pozitivă. Doar când înţelegem beneficiile activităţii fizice pentru sănătatea corpului, dar și a gândurilor noastre, vom reuși nu numai să recomandăm activitatea fizică drept “medicament “, dar și să o practicăm, devenind astfel adevărate “modele“ pentru pacienţii noștri.

“Nu știu” Pacienţii noștri nu trebuie să devină peste noapte sportivi de performanţă, nici nu ar fi posibil. De aceea recomandarea pentru mișcare se va face adaptat patologiei persoanei, stării de antrenament și vârstei. Obiectivele de mișcare se vor seta prin creștere treptată. Se va cuantifica, după posibilităţi, în minute sau în pași (cei care au aplicaţie pe telefon sau smart watch). Se poate începe cu 10 minute de plimbare, 6-8 bazine, 15 minute de mers pe bandă. Sigur, în timp se va ajunge la 30 minute de plimbare ușoară, sau 10000 de pași, care este de fapt o ţintă foarte bună. Însă sfatul meu este să discutaţi cu pacientul și să identificaţi activitatea care îi place, pentru că aderenţa la activitatea fizică este legată de practicarea unei activităţi plăcute. Așa că unii vor dori să meargă la dansuri, alţii preferă bicicleta sau sunt pasionaţi de înot, important este să facă mișcare zilnic. Această mișcare ușoară e bine să fie susţinută de 2 zile de exerciţii de tonifiere, care se pot practica la sala de sport sau acasă. Motivaţiile principale pentru mișcare sunt sănătatea și aspectul estetic, sau combinaţia celor două.

“E scump“ poate fi o barieră importantă. Însă plimbarea/ alergarea în aer liber nu au nevoie de bani, ci doar de motivaţie, la fel ca exerciţiile fizice practicate acasă.

“Nesiguranţa străzilor“. Sigur că joaca afară pentru copii poate însemna și pericole, la fel ca mersul cu bicicleta printrun oraș care este nu numai aglomerat, dar și foarte poluat, cum e cazul Bucureștiului. Importantă este găsirea soluţiilor adaptate anotimpului, persoanei (adult sau copil) și explicarea beneficiilor pentru sănătate și, mai ales, pentru prevenţie pe 25 termen lung. Mai ales tinerii trebuie încurajaţi să facă mișcare, pentru că un comportament sedentar imprimat de la 20 de ani foarte greu va fi schimbat la 50 de ani, când apare patologia cardiovasculară.

3.4 Facilitatori / Aspecte motivaționale în practicarea activității fizice
– Practicarea unor activităţi de grup, găsirea unor prieteni / parteneri de sport alături de care mișcarea să fie o plăcere și o bucurie. Cuplurile care practică activitate fizică împreună reușesc să aibă o aderenţă ridicată la programul intervenţional, se motivează reciproc și, nu în ultimul rând, își consolidează relaţia.
– Aspectul estetic – mai ales la sexul feminin se știe că având o formă mai frumoasă crește încrederea în sine și energia pozitivă.

Studii și meta-analize recente arată că persoanele obeze cu un “index cardiorespirator de fitness“ ridicat au risc scăzut de mortalitate, trebuind luată în considerare toată patologia asociată perioadelor prelungite de sedentarism [5]. Iată un aspect motivaţional important pentru a stimula activitatea fizică, chiar și la persoanele obeze.

3.5 Alimentația și activitatea fizică. Debutul practicării activităţii fizice se asociază cu senzaţie crescută de foame, care însă dispare dacă aceasta este practicată regulat. Sportivii au nevoi nutriţionale diferite și vor fi abordaţi separat……………